Bursa cu cotaţii şi conotaţii

Am luat bursă. Numai că eu nu sunt un tocilar din-ăla prost care vede în asta o reuşită, sau unul mai puţin prost care face lucrul ăsta dintr-o nevoie reală (de înţeles, dealtfel). La mine e socială şi nu e de la facultate. E de la StudCard (care mi se pare cam singurul lucru bun şi real pentru ajutorul studenţilor, care se desfăşoară în Cluj, şi nu spun asta că aş linge undeva, dar chiar aşa este). Se dă o dată pe semestru. Toată odată. 400 euro.

Ce e foarte interesant la postul ăsta, e că îl scriu acum, când bursa de fapt s-a cam terminat. O altă chestie faină e că nu ştiu cui aş putea să-i mulţumesc, că na,.. înţeleg gestul şi implicarea unora. O colegă în aceeaşi situaţie îmi spunea că Paszkany, patronul de la CFR Cluj ar fi în spatele proiectului cu bursele. Hm,… poate l-oi vedea într-o zi. Şi când mă gândesc că eu de fapt ţin cu U Cluj, principala rivală… Wateva’, nu le ard cu fotbalu’…

Ce e foarte interesant la substratul acestui fapt, e că eu mă bucur de un necaz. Am ajuns să mă bucur că mi se întâmplă ceva nasol (… îţi dai seama, ca să te încadrezi la bursă socială, nu ai o viaţă prea roz)… E un paradox stupid! Adică am o situaţie naşpa, dar de fapt asta e ceva bine,.. că ştii,.. pun de-o bursă. Tare! Bine, am făcut ceva plan de cheltuieli care se impuneau în perioada asta, însă s-a cam dus la vale dar aia e altă discuţie.

Şi când mă gândesc că alţii freacă banii ăştia într-o seara, la club…..

“O Noapte Furtunoasă”, o seară excelentă.

Acum 2 ore am iesit de la Casa de Cultura a Studenţilor, unde a avut loc spectacolul “O Noapte Furtunoasă” a lui Caragiale, în regia lui Gelu Colceag, având următoarea distribuţie: Maia Morgenstern, George Ivaşcu, Ioan Gyuri Pascu, Monica Anghel, Mircea Rusu, Doru Ana şi Ioana Calotă. Cam asta e ordinea în care eu am fost impresionat în ceea ce priveşte excelenţa actorilor pe scenă.

Spectacolul a fost genial. Pe bune. S-au strâns în acest spectacol nişte grei ai teatrului românesc. Am văzut “un regal” (ce-mi place clişeul ăsta..) de măiestrie artistică. Scenografia, atitudinea, sincronizarea, improvizaţia, spiritul, vibraţia, pasiunea, esenţa, avântul şi altele au făcut din piesa de teatru…. ceva fromos (gata cu coplimentele..). Publicul a fost ţinut în priză tot timpul şi i-a fost stârnită curiozitatea permanent, ceea ce e crucial într-un act artistic.

Maia Morgenstern m-a lăsat afiş. Mi s-a părut o mega-femeie. De fapt, nu zic prea bine, că a fi femeie nu se prea potriveşte cu ce-a făcut Maia pe scenă, dar mă rog.. A avut ceva…, nici nu ştiu cum să zic. E unică. E dură şi în acelaşi timp, sensibilă. E ţeapănă dar foarte mobilă. E rece dar plină de dragoste, are o voce de bărbat când vrea, de cântăreaţă cand are ocazia…

Ivaşcu şi Gyuri Pascu, doi pitici simpatici. Foc! Monica Anghel, foarte bună, dar parcă mai bine îi stă cu muzica.

Mă rog, per total a fost de neuitat. Sala a fost plină, nu arhi, dar s-au ocupat toate locurile. Biletul a costat 40, 50 sau 60 de lei, în funcţie de poziţia în sală. Da’ ia ghici ce-am făcut eu!? Am intrat moca! Pentru că am mai aşteptat puţin şi că eram student. Cel puţin ăsta a fost atuul principal. Evident, am avut şi loc, destul de în faţă.

Bun, acum am să schimb puţin planul. Apropo de preţul biletului, de ce? De ce se face un spectacol la Casa de Cultură a Studenţilor unde intrarea e de cel puţin 400 de mii? Suntem studenţi. Ok, voi vreţi să faceţi un act de cultură. De ce costă atât? Care e faza cu cultura (scz. de cacofonie) pe bani? Eu nu înţeleg. Adică spectacole se joacă şi la Teatrul Naţional, da? Şi sunt alea de genul “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, “Bolnavul închipuit” ş.a. care … sunt spectacole. Dar la ele biletul are şi reducere StudCard, la unele se ajunge şi la preţul de 50 de mii. De ce? Adică alea sunt de 10 ori mai slabe decât acesta din seara asta? Bine, unii ar spune “păi da, da’ la ăsta au venit nişte actori, s-au cerut nişte sume… bla bla” Păi şi ce?Ăia nu pot să ceară mai puţin, să se gândească la studenţi, la un gest de “caritate culturală”. Probabil că nu, probabil că e vorba doar de bani.

Bine, cam atât, dar o să mai vreau.