Cel mai “în călduri” motan

Alarma maşinii face "pis"

Iată că inteligenţa şi tradiţia românilor nu e chiar degeaba. Tot efortul de secole începe să rodească azi, mai ales din punct de vedere proverbial. Şi pentru că alt animal mai sexos (în sensul manifestărilor în timpul perioadei de rut) şi neaoş nu a fost găsit, motanul a devenit scânteia care a aprins imaginaţia: “Eşti ca un motan în călduri”, “Faci ca un motan în călduri”, … şi tot aşa (neapărat cu călduri..). În plus, scânteia a mai aprins şi la propriu gazul metan, pentru că mai nou există şi centralele termice “Motan”. Ce chestie!

Şi chiar şi “o”-ul din cuvânt semnifică un ochi de mâţ. Poate dacă eram din Papua Noua Guinee, am fi avut o marcă de centrale termice “Maimuţa”. Dar nu suntem, aşa că hai să ne concetrăm asupra animalelor din curte. Să facem şi un lanţ de restaurante “Porcul”, care ar putea fi şi un spa cu împachetări de nămol, sau chiar ceva salam cu un sens dublu: porcul din care este făcut şi porcul de tine care îl mănânci ca porcu’.

Revenind la motanii noştri, firma cică e ceva divizie a lui “Kober”, aia de face vopsele. A, au descoperit şi nemţii cu ce se mănâncă împerecherea la români (la animale). Păi danke shon băi aştia şi aveţi grijă că românii s-ar putea să mai aplice o altă dimensiune a animalului, la fel de proverbială: politica motanului!

Georges Bizet e proxenet

Ei da. Se pare că Opera Naţională din Cluj chiar are o pasiune sexuală. Acum câteva posturi am început (ceea ce este de fapt) o serie a ceea ce instituţia pune în practică atunci când anunţă un nou spectacol. Iată că oamenii revin în forţă cu acest afiş în care săraca “Carmen” o ia pe conotaţii păcătoase, doar-doar o mai prinde ceva public. Că şi-aşa aştia din ziua de azi se uită numa’ pe net, numa’ discotecă şi numa’ gagici… Carmenita, linge-l bine (degetul).

No biñe.

Ingenios

Din ciclul “Şi clujenii pot fi olteni!”, astăzi, adysor.wordpress.com vă prezintă episodul “Caracal de Cluj”.

Mulţi încă mai tineţi minte faza aia cu 7 minuni ale Caracalului, un fel de top al prostiei întocmit din vremuri mai îndepărtate până azi, cu faze gen puşcaria de pe strada Libertăţii, cimitirul pe strada Învierii, sau o macara care a construit un bloc de jur împrejur şi a rămas acolo, nemaiputând fi scoasă.

Astea ca astea, dar am vazut şi poze din Caracal, iar cea care mi-a atras atenţia arăta gara în care un stâlp de curent era înfipt fix între şinele de tren.

E, cam acelaşi lucru puteţi observa şi în imaginea de mai sus, unde un stâlp de beton e băgat în mijlocul străzii. Mă rog, aproape de mijloc. No şăz’ cuminţăl că nu-i bai… Mere treaba..

De fapt, stâlpul era înainte pe trotuar, după cum se vede dunga aia albă. Odată cu reformele de infrastructură aduse de Boc, strada a fost lărgită, iar banda pe care stâlpul o blochează e pentru parcat.

“Auăileu clujanule, pusăşi stâlpu’ dreacu’ în miljcu’ străzii”

Un hemburger, vă rog!

Acesta este un alt mod de a spune “la plăcinte înainte, la limba română înapoi” (“mai bine o limbă de porc la tavă, hă hă hă…”). Fast-food-ul cu pricina (care nu mai ştiu cum îi zice) se află pe strada Piezişă, pe stânga, cum urci, chiar aproape de intersecţia cu Haşdeu.

Patronul sau vânzătoarea ori nu ştie să-şi scrie obiectul de activitate, ori pe lângă rotisoru’ de dinăuntru pe care tot îl ciuguleşte, mai mâncă şi o literă, aşa, de condiment. Mă mir că nu scrie în loc de “Plăcinte”, “Placente”…

Încă ceva. “Ketch-up”?? Fucking shit, “Ketchup” se scrie legat! (de aia e ketchup, ca să lege, mama mă-sii..)

Oricum, oamenii nu greşesc. Care e de fapt conceptul? Unul studenţesc: adică din moment ce nici studenţii care mor de foame (scuzaţi pleonasmul) nu văd prea bine, de ce să nu îi încurajăm şi să scriem pe limbajul lor. Practic, indicatorul atrage, deoarece crează în mintea trecătorului ideea că “bă, deja nu mai văd bine de foame… hai să iau repede ceva de aici”. În plus, deja observ o tendinţă în localurile de pe lângă Haşdeu de a încurca literele, ca să fie pe deliciul studenţilor, ca să zic aşa.