Şterge comunismul...
Îniţial vroiam să denumesc acest post “Preşedintele curului”, dar mi-am dat seama că eu nu (tot timpul) folosesc prosoapele de bucătărie (de hârtie) pentru aşa ceva.
Da, au apărut prosoape de hârtie marca “Barack”. Evident că la Barack Obama îmi sare gândul când văd aşa marcă. Am văzut vitrina la un magazin pe care îl frecventam des, pe strada Salcâmului, pe vremea când lucram la Foaia.
Culmea tupeului!
Oameni buni, haideţi să vă arăt culmea: prostiei, tupeului, internetului, berii, petiţiilor, ………….. ce vreţi voi.
Deci mă. Am mai văzut porcării la viaţa mea, dar asta le întrece pe multe.
Petiţie pentru o bere????????? Vrem să strângem semnături pentru ca o bere să aibă un procent mai mare de alcool??????? “De cel puţin 7% vol.”????????? Petiţie pentru o bere??????
Lucrurile stăteau în felul următor: berea “Stejar” (care e ok, îmi place) a apărut pe piaţă cam acu 2 ani şi avea 7% alcool. La un moment dat, a început să aibă 5,5%. Şi atunci au venit unii cu ideea de a readuce “Stejarul” la 7% printr-o petiţie online. (!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!)
Mircea Badea spune că trăim în România şi că asta ne ocupă tot timpul. Eu spun simplu: sunteţi tâmpiţi.
Ca să continuăm în halul ăsta, haideţi să facem şi o petiţie ca laptele “Zuzu” să fie mai alb, sau ca bananele să fi mai arcuite. Sau ca Dunărea să treacă prin Cluj, ori poate chiar ca iarna să fie mai cald afară.
Iată un administrator de asociaţie de proprietari care de fiecare dată când cere banii de la locatari, se loveşte de un mai nou “Nu avem domnule bani, că suntem în criză…”. (mă rog, ar mai putea fi şi nişte completări de genul “Du-te bă, mă laşi?!”, sau “Hai sictir! Iar ai venit?”…). Şi atunci adimistratorul zise “A, da? Bun, pai atunci o să intre şi blocul în criză.”
Parcă şi văd cum se chinuie lumea să meargă cu liftu până la 8 şi blocul le trage ţeapă oprindu-i pe la etajul 3, sau când ţi-e lumea mai dragă şi vii noaptea de la club, pac!, se singe lumina pe scară.
Domnule administrator, să-ţi zic sincer, eu nici n-am citit apometrele…
Pot să le pun pe dulap?
Acesta este genul de afiş care te lasă mască (nu puteam să zic tot “afiş”). Afişul respectiv se află într-un birou de traduceri autorizate (deci îmi permit un “Jeeeeesus Christ!!!”, de oripilare) de pe Eroilor, pe lângă “Fonomat”.
Adică cum pe pereţi???!!
Bun, să încercăm să pricepem.. Deci biroul probabil că îşi desfăşura activitatea ca la carte acum ceva vreme, până când clienţii au început să devină tot mai nemulţumiţi de traducerile care li se făceau. Pe sistemul <<”Astea-s traduceri, fă deşteapto?” JAP!, un picior în gură!>>. Evident că omul la un moment dat găsea tot mai multe cuvinte pocite, gen “crap” (peştele) din română e tot la fel şi în engleză, sau, fiind vorba mai mult de tradus acte, faze gen “The prefecture of Cluj is dezvolting a good project of expropriation of the tigans locuating in the neighbourhood <<Tide-Pig-Nose>> (Pata-Rât, pe româneşte, dar în engleză tre sa părem cât mai pregătiţi încât să o dăm pe mult exces de zel..)”.
În condiţiile acestea, după o rafală de şuturi à la Van Damme, oamenii mai oboseau şi simţeau nevoia să-şi odihnească puţin picioarele. (“mamă, ce gât elastic are asta.., stai să mă urc un pic pe birou, să mi le aşez pe pereţi, ca să nu fac varice…”). Odată cu instalarea crizei economice, traducătoarele se simţeau nevoite să tragă cu dinţii (dacă mai aveau..) de servici, să tacă din gură şi să facă în aşa fel încât totul să pară în ordine la birou. Iar ca să mai ţină curăţenie, au pus măcar un afiş care să ţină tălpile clienţilor departe de lavabilul de pe pereţi (apropo doamnelor, “lavabil” vine din franţuzescul “lavable”, adică care poate fi spălat).
